Zu sehen in Sekler Neumarkt
De văzut în apropiera orașului Târgu Secuiesc
Szekler Stadt (ungarisch Kézdivásárhely, deutsch Szekler Neumarkt) ist eine Gemeinde im Kreis Covasna, Siebenbürgen, Rumänien, bestehend aus der Teilgemeinde Târgu Secuiesc (Wohnort) und dem Dorf Lunga. Mit 18.082 Einwohnern (2011) ist sie nach der Gemeinde Sfântu Gheorghe das zweitgrößte städtische Zentrum des Kreises.
Szekler Stadt ist eine Stadt voller Geschichte und Kultur und ein großartiger Ort zum Besuchen und Entdecken. Die Stadt hat einen vielfältigen kulturellen Einfluss und eine reichhaltige und köstliche Küche. Außerdem gibt es viele Parks und Grünflächen, in denen Einheimische und Touristen die natürliche Schönheit der Stadt genießen und verschiedenen Aktivitäten im Freien nachgehen können. Dank all dieser Merkmale ist Targu Secuiesc eine einzigartige und lebendige Stadt, die es wert ist, entdeckt zu werden!
Târgu Secuiesc wurde erstmals 1407 erwähnt, und im Jahr 1427 erklärte König Sigismund es unter dem Namen Torjavására zur Marktstadt. Im Mittelalter hatte die Stadt eine bedeutende Handwerksindustrie. Eine ihrer Besonderheiten ist, dass die Tore der Häuser, die den zentralen Platz, den ehemaligen Marktplatz, umgeben, tatsächlich die Endpunkte von Straßen sind, die als Innenhöfe bezeichnet werden. Während ältere Quellen 73 solcher Innenhöfe erwähnen, gibt es heute 72. Târgu Secuiesc ist als Stadt der Zünfte, der Schuhmacher und der Innenhöfe bekannt. Orbán Balázs nannte es das „Paris von Háromszék“.
Centrul orașului
Der architektonische Stil des zentralen Platzes in Sekler Neumarkt
Ende des 19. und Anfang des 20. Jahrhunderts arbeiteten Baumeister, Maurer, Schlosser, Schmiede und Tischler daran, Târgu Secuiesc nach dem Brand von 1834 wiederaufzubauen. Die meisten der heute auf dem Gábor-Áron-Platz stehenden Gebäude wurden in der zweiten Hälfte des 19. und zu Beginn des 20. Jahrhunderts errichtet. Nur wenige der Handwerker, die die schmiedeeisernen Verzierungen dieser Gebäude anfertigten, sind bekannt, obwohl viele solcher Werke in der Stadt erhalten geblieben sind. Archivdokumente legen nahe, dass diese Arbeiten von den Schlossern Szabó Mózes und István (Vater und Sohn) ausgeführt wurden. Das schmiedeeiserne Tor an der Südseite des Vigadó wurde von Szabó Mózes gefertigt. Ende des 19. Jahrhunderts wurde der Platz von Gebäuden mit Walmdächern, halb befestigten Wänden und Holzhäusern mit Veranden dominiert, die Elemente des volkstümlichen Barocks enthielten, jedoch nach und nach verschwanden.
Curțile interioare
Târgu Secuiesc s-a format în jurul unei piețe de târg alungite, de formă trapezoidală. Primii coloniști au primit loturi de teren în jurul acestei piețe, toate de dimensiuni egale și relativ înguste. În timpul târgurilor, aceștia își puteau expune marfa direct în fața casei sau atelierului. Până în prezent, s-au păstrat aceste loturi dispuse în jurul pieței centrale, numite curți interioare, care definesc personalitatea orașului. Cele mai multe dintre ele pornesc din piață, dar ulterior s-a format și un inel exterior, cu o dispunere mai neregulată. Aceste curți sunt alei înguste, de 2-4 metri lățime, cu lungimi variabile între 25 și 180 de metri. Modul de viață al meșteșugarilor și legea moștenirii secuiești explică existența acestor curți. Proprietățile părintești erau distribuite într-un mod egal între copii, astfel că familiile au extins casele pe lungimea loturilor înguste. Acest lucru explică originea curților numite după familiile care le-au locuit, precum Jancsók, Csiszárok, Baloghok, Kovácsok, Ráczok, Szőcsök. După 1851, când legea moștenirii secuiești a fost abrogată, și alte persoane au putut intra în comunitatea curților interioare, astfel că denumirile au fost înlocuite treptat cu numerotări.
Statuia lui Gábor Áron
Inventatorul secui Gábor Áron a fost tunar și turnător de tunuri în timpul Revoluției din 1848-1849, pierzându-și viața pe câmpul de luptă de la Kökös. Tunurile de bronz realizate de el au avut un rol important în Revoluție. Sub conducerea sa, la Târgu Secuiesc a funcționat un atelier semnificativ de producție de armament.
Vigadó – Casa de Cultură
Pe partea vestică a pieței centrale se află fostul Hotel Vigadó, construit între 1903 și 1904, care astăzi este o casă de cultură. Fațada clădirii este dominată de un rizalit central cu un fronton triunghiular, decorat cu stema orașului din 1902. Sala de teatru are 400 de locuri, iar sala de conferințe poate primi 150 de persoane.
Primăria
Pe partea nordică a pieței centrale se află actuala clădire a primăriei, o construcție în stil secesionist cu două etaje, ridicată în 1907, inițial ca sediu al unei case de economii. Fațada primăriei prezintă inscripția „Kisegítő Takarékpénztár Részvénytársaság” și emblema cu capul lui Mercur, simbol al comerțului. Este una dintre cele mai mari și importante clădiri ale pieței centrale.
Incze László – Muzeul Breslelor
Clădirea cea mai veche a pieței centrale a fost odinioară primăria orașului, iar astăzi găzduiește Muzeul Breslelor, unde sunt expuse colecții impresionante dedicate meșteșugurilor tradiționale. Expoziția permanentă include unelte și echipamente folosite de olari, cizmari, pielari, lăcătuși, cofetari, croitori și alți meșteșugari locali. În muzeu se află și o replică a celebrului tun turnat de Gábor Áron în 1971, după ce originalul a fost transportat la București. O altă colecție specială a muzeului este cea de păpuși îmbrăcate în costume tradiționale din toate regiunile Transilvaniei și Ținutului Ceangăilor.
