De văzut în Târgu Secuiesc
De văzut în apropiera orașului Târgu Secuiesc
Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu în județul Covasna, Transilvania, România, format din localitatea componentă Târgu Secuiesc (reședința) și din satul Lunga. Cu o populație de 18.082 de locuitori (2011), este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe.
Târgu Secuiesc este un oraş plin de istorie si cultura si este un loc minunat pentru vizitare si explorare. Oraşul are o influenţă culturala variabilă si o bucatarie bogata si delicioasa. De asemenea, există multe parcuri și spaţii verzi unde localnicii si turistii se pot bucura de frumusetea naturala a orasului si pot practica diverse activitati in aer liber. Datorita tuturor acestor caracteristici, Târgu Secuiesc este un oras unic si plin de viata care merită explorat!
Târgu Secuiesc este menționat pentru prima dată în 1407, iar în 1427, regele Sigismund l-a declarat târg, sub denumirea de Torjavására. Orașul a avut o industrie meșteșugărească importantă în Evul Mediu. O particularitate a sa este faptul că porțile caselor care înconjoară piața centrală, fosta piață de târg, sunt de fapt capetele unor străzi numite curți interioare. Deși surse mai vechi menționează 73 de astfel de curți interioare, astăzi există 72. Târgu Secuiesc este cunoscut drept orașul breslelor, al cizmarilor și al curților interioare. Orbán Balázs l-a numit „Parisul Trei Scaune”.
Centrul orașului
Stilul arhitectural al pieței centrale
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, meșteri constructori, zidari, lăcătuși, fierari și tâmplari au lucrat pentru a reconstrui Târgu Secuiesc după incendiul din 1834. Majoritatea clădirilor care se află astăzi în Piața Gábor Áron au fost construite îne a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Se cunosc puțini dintre meșterii care au realizat decorațiunile din fier forjat ale acestor clădiri, deși multe astfel de lucrări s-au păstrat în oraș. Din documentele arhivistice, se presupune că aceste lucrări au fost realizate de lăcătușii Szabó Mózes și István (tată și fiu). Poarta din fier forjat situată pe latura sudică a Vigadó-ului a fost realizată de Szabó Mózes. La sfârșitul secolului al XIX-lea, piața era dominată de clădiri cu acoperișuri în patru ape, pereți de tip semi-fortificat și case din lemn cu pridvor, cu elemente de baroc popular, care au dispărut treptat.
Curțile interioare
Târgu Secuiesc s-a format în jurul unei piețe de târg alungite, de formă trapezoidală. Primii coloniști au primit loturi de teren în jurul acestei piețe, toate de dimensiuni egale și relativ înguste. În timpul târgurilor, aceștia își puteau expune marfa direct în fața casei sau atelierului. Până în prezent, s-au păstrat aceste loturi dispuse în jurul pieței centrale, numite curți interioare, care definesc personalitatea orașului. Cele mai multe dintre ele pornesc din piață, dar ulterior s-a format și un inel exterior, cu o dispunere mai neregulată. Aceste curți sunt alei înguste, de 2-4 metri lățime, cu lungimi variabile între 25 și 180 de metri. Modul de viață al meșteșugarilor și legea moștenirii secuiești explică existența acestor curți. Proprietățile părintești erau distribuite într-un mod egal între copii, astfel că familiile au extins casele pe lungimea loturilor înguste. Acest lucru explică originea curților numite după familiile care le-au locuit, precum Jancsók, Csiszárok, Baloghok, Kovácsok, Ráczok, Szőcsök. După 1851, când legea moștenirii secuiești a fost abrogată, și alte persoane au putut intra în comunitatea curților interioare, astfel că denumirile au fost înlocuite treptat cu numerotări.
Statuia lui Gábor Áron
Inventatorul secui Gábor Áron a fost tunar și turnător de tunuri în timpul Revoluției din 1848-1849, pierzându-și viața pe câmpul de luptă de la Kökös. Tunurile de bronz realizate de el au avut un rol important în Revoluție. Sub conducerea sa, la Târgu Secuiesc a funcționat un atelier semnificativ de producție de armament.
Vigadó – Casa de Cultură
Pe partea vestică a pieței centrale se află fostul Hotel Vigadó, construit între 1903 și 1904, care astăzi este o casă de cultură. Fațada clădirii este dominată de un rizalit central cu un fronton triunghiular, decorat cu stema orașului din 1902. Sala de teatru are 400 de locuri, iar sala de conferințe poate primi 150 de persoane.
Primăria
Pe partea nordică a pieței centrale se află actuala clădire a primăriei, o construcție în stil secesionist cu două etaje, ridicată în 1907, inițial ca sediu al unei case de economii. Fațada primăriei prezintă inscripția „Kisegítő Takarékpénztár Részvénytársaság” și emblema cu capul lui Mercur, simbol al comerțului. Este una dintre cele mai mari și importante clădiri ale pieței centrale.
Incze László – Muzeul Breslelor
Clădirea cea mai veche a pieței centrale a fost odinioară primăria orașului, iar astăzi găzduiește Muzeul Breslelor, unde sunt expuse colecții impresionante dedicate meșteșugurilor tradiționale. Expoziția permanentă include unelte și echipamente folosite de olari, cizmari, pielari, lăcătuși, cofetari, croitori și alți meșteșugari locali. În muzeu se află și o replică a celebrului tun turnat de Gábor Áron în 1971, după ce originalul a fost transportat la București. O altă colecție specială a muzeului este cea de păpuși îmbrăcate în costume tradiționale din toate regiunile Transilvaniei și Ținutului Ceangăilor.
